Tatal meu cand aveam…
“4 ani: Tatal meu poate face orice.
5 ani: Tatal meu stie o multime de lucruri.
6 ani: Tatal meu este mai destept decat tatal tau.
8 ani: Tatal meu nu stie chiar totul.
10 ani: Pe vremuri, cand a crescut tata, lucrurile erau cu siguranta diferite.
12 ani: Ei bine, fireste, tata nu stie nimic despre asta. Este prea batran sa-si aminteasca in vreun fel copilaria.
14 ani: Nu-i da atentie lui tata. Este atat de demodat !
21 ani: El ? Doamne, este un demodat fara speranta de indreptare.
25 ani: Tata stie cate ceva despre asta, dar nici nu-i de mirare, doar a fost prin preajma atata timp.
30 ani: Poate ca ar trebui sa-l intrebam pe tata ce parere are. In fond, are o experienta bogata.
35 ani: Nu fac nimic pana nu-l intreb pe tata.
40 ani: Ma intreb cum ar fi procedat tata. Era atat de intelept si avea multa experienta.
50 ani: As da orice ca tata sa fie aici acum ca sa pot discuta aceasta problema cu el. Din pacate n-am apreciat ce om inteligent era. As fi putut invata o multime de lucruri de la el.”
Ann Landers
Preluare din “Supa de pui pentru suflet, a 2-a portie” – Jack Canfield, Mark Victor Hansen
ma bucur pentru Ann ca a avut un astfel de tata si pentru oricine care a trait stiind ca e iubit/a de tata…
Cat de adevarate aceste afirmatii…Din pacate tarziu apreciem…prea tarziu.